what I say when I have nothing to say

Modesta contributie la show-ul de la Bieijingi

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:27:54 +0000

Ma uitam alataieri la festivitatea de la doua rame cu romancele pe cea mai inalta treapta a podiumului… Sau ma rog… pe centrul pontonului, ca n-aveau podium… Si am avut o revelatie… N-ar fi misto ca dupa ce se agata medaliile de gat, se ofera florile, se canta imnul si se fac fotografiile, sa se intoarca toate medaliatele cu spatele, restul concurentelor (nemedaliate) se se alinieze frumusel in spatele lor si sa se arunce buchetele? Cine prinde buchetul, prinde si podiumul la urmatoarea olimpiada (respectiv pontonu’, daca nici atunci n-or avea podium…).

Ar fi, zic eu…

Am zis.

PS: Bine am revenit din concediu!

Posta romana

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:26:39 +0000

Mneatsa!

Am fost azi pana la posta (respectiv oficiul postal duplex2) sa-mi ridic o recomandata. Coada fiind (surprinzator, nu?) am avut tot timpul din lume sa citesc si sa recitesc toate afisele lipite cu banda adeziva pe usa, geamuri, pereti, curu’ postaritzei si, aleator, pe cate un client. In primul rand ca mi se pare aiurea exprimarea: prezentare recomandate. Fiind vorba despre activitatile de la ghiseu… cine prezinta recomandata? Clientul sau lucratorul postal? Si daca eu am de trimis o recomandata? Ce fac? I-o dau lu’ mecla ala sa mi-o prezinte? Recomandato, LeBreanu, LeBreanule, recomandata. Eniuei… Afisul care mi-a ramas la suflet a fost urmatorul (si nu e vina postei, sunt si la banci tablitze d’astea): “Va rugam sa pastrati o distanta de 1 metru fata de persoana aflata la ghiseu” Interesant. Deci… in primul rand, ar fi cam greu ca toti clientii din oficiu sa stea la 1 metru. OK, daca sunt 4-5 oameni, formeaza un semicerc cu raza de 1 metru in jurul aluia de la ghiseu. Iar restul… asteapta afara, civilizati, sa se faca loc in semicerc. Dar, chiar si asa, mai avem o problema. Ce te faci cu cel de la ghiseu?! Afisul nu specifica nimic despre persoana aflata la ghiseu care citeste, exact in momentul cand e la ghiseu, afisul. Sare speriata 1 metru in spate. Normal ca n-o sa fie la 1 metru de el insusi. Si probabil ca va intra in panica si ca incepe sa alerge innebunit prin oficiul postal, incercand sa puna 1 metru fata de el insusi. Si, normal, cand va obosi isi va da seama ca s-a agitat degeaba. In momentul cand a facut primul pas in spate, n-a mai fost ‘persoana de la ghiseu’. Deci nu mai reprezenta ‘referentialul’ fata de care trebuia sa pastreze distanta… Noah… a plecat de la ghiseu… se baga altul in fata. Si uite asa, dupa o ora de stat la rand la posta, la un loc cu pensionari care il injura pe Basescu si kinderi veniti sa-si ia alocatia, PIERZI RANDUL! Pai sa nu le futi muma-n cur cu posta lor cu tot?! Si cu afisele lor idioate?!?!?! Nu-mi mai trebuie nici o recomandata! Sa le ziceti ca am murit alergand de mine.

PS: Postasul suna intotdeauna de doua ori. Din trompeta aia faina care e pe sigla postei?

Barbatii e prosti

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:26:00 +0000

Mnaziua.

Mergeam azi cu masina si ascultam Radio Romania Actualitati, emisiunea lu’ nenea Grigoriu (sa traiti dom’ Paul, tineti-o tot asa!). Si, intre alte cadrane comentate si cardane aplicate, zice nea’ Grigoriu (citat aproximativ) “O doamna in varsta din Marea Britanie si-a ucis 5 soti pentru a le incasa asigurarea de viata”

Sa-mi zica si mie cineva cam cat de prosti sunt barbatii?! Adica… OK! primul, al doilea, o neatentie, lipsa de informare… n-au alocat suficient timp comunicarii cu persoana iubita… s-au casatorit mai in graba asa, n-au apucat sa-i cunoasca si latura… malefica… Da’ de la al treilea in colo… las-o-n pula goala!! Daca nu ti se pare suspect ca e vaduva de doo ori… inseamna ca-ti meriti soarta! De al cincelea deja… ce sa mai zic?! BRAVO, mamaie! Arde-i pe fraieri!! Scobeste-i la asigurare!

Sanatate! Ca noroc au toti prostii. (sau nu chiar toti?)

Teoria relatiilor

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:25:23 +0000

Interesant. De la toate posturile anterioare n-am primit decat reactii de genul ‘fain’, ‘cool’, ‘tineti-o tot asa’. Cu exceptia ultimului, asta cu lista de intrebari. A fost singurul care a tras dupa el si altceva decat urari de bine. Chiar daca reactiile au fost mai degraba negative, au fost. In concluzie… ii dam inainte cu depressingshitz serioase. Hehe

Teoria relatiilor.

Exista un teorie economica numita ‘utilitarism’. Care, culmea, isi bazeaza existenta pe notiunea de ‘utilitate’. In sensul utilitarismului, simplist spus, utilitatea este modalitatea de a cuantifica placerea produsa de consumul unui bun sau al unui serviciu. Sau a unui pachet de bunuri sau servicii. Isi are rost incercarea asta de masurare dintr-un motiv elementar: placerea produsa de consumul unei banane este diferita de la individ la individ. Un membru al fan-club-ului ‘banana maniacs’ ar fi in pragul orgasmului, in vreme ce un alcoolic ar fi in cel mai bun caz indiferent. Daca nu chiar deranjat ca n-are loc de banana sa mai bage niste alcoale la matz. Ocazie cu care constatam ca utilitatea poate fi si negativa. Deci utilitatea e diferita de la individ la individ relativ la acelasi produs. Si, de asemenea, diferita la acelasi individ, pentru produse diferite. Acuma… sa definim indiferenta. Un individ este indiferent fata de doua produse in momentul utilitatile produse de consumul celor doua produse sunt egale. Ii e tot aia ce baga in el. Bere sau vin. Banane sau capsuni. Cam asta ar fi, in mare, ideea cu utilitatea. De ce am expus problema aici? Pentru ca pot Bine, si de asta, dar nu asta m-a manat in lupta de la inceput… Putem sa dezvoltam o teorie a relatiilor bazata pe utilitarism. Sa purcedem, dara.

Prin consumul unei relatii, cei doi parteneri ‘capata’ o anumita utilitate. Una compusa si nu neaparat din aceeasi termeni. Adica: utilitatea pe care barbatului i-o produce… sa zicem… activitatea sexuala este de o valoare x. Adormitul cu ea alaturi, y. Trezitul dimineata langa ea si privitul la dansa cum doarme, cu urme de la asternut pe piele si o balutza scurgandu-se din coltul guritzei, -z. Si lista poate continua. Suma e pozitiva. Sa zicem m (de la male). Pentru ea, utilitatile sunt diferite de ale lui, la consumul acelorasi bunuri si servicii si le are si pe ale ei, individuale. Sex x’, adormit y’, sforait -z’, samd. Total pozitiv: f (female, that is). Acuma… se pleaca de la premisa ca suma utilitatilor e pozitiva. Daca e negativa, se rupe din start. Daaaar! Chiar si in conditiile in care sumele utilitatilor sunt pozitive la ambii parteneri, avem o posibila problema. Conditia ca relatia sa mearga pe termen lung e ca sumele utilitatilor partenerilor sa fie egale. Daca nu, apar discutii de genul… nu te implici suficient, eu pun mai mult suflet decat tine in relatia asta… de la o vreme mi se pare ca ma neglijezi… Remarcati ceva? Suna a replici de femeie, nu? Exista si un motiv. Utilitatile care duc suma femeii in sus sunt legate mai mult de aspecte greu de masurat, mai putin palpabile. Atentie, tandrete, devotament, implicare. La barbati, e mai simplu. Ca la ei, nevoile care primeaza sunt cele concrete. Basic. Mancare, bautura, sex, televizor, tzoale curate si calcate… Simple stuff. O ia sus si gateste bine? Se califica. E tandru si-mi aduce flori? E ok Curios ar putea sa para ca relatiile merg, chiar si in conditiile in care, aparent, criteriile sunt incompatibile. Si totusi, merg. Utilitatea produsa lui de o masa buna si un oral reusit (secretul unui oral reusit pare sa fie sa fii la capatul corect al pulii. care e capatul corect? guess) este echivalenta cu cea produsa ei de o mangaiere tandra pe ureche si un buchet de flori de camp radiind prospetime. E un echilibru. Ca unora li se pare corect si altora nu, eeeee… tocmai asta e faza. E vorba de utilitate. Iar utilitatea e diferita la indivizi diferiti cu privire la consumul aceluiasi bun.

Deci: ragaie ca porcu’ si se baseste in somn? imi aduce flori? a+b>0? putem incerca. in urma incercarilor, a+b-ul meu e egal cu a+b-ul ei? Mere treaba brici. Nu e? Nu se implica suficient. JET!

Dixit!

PS: Dragostea este triumful imaginatiei asupra ratiunii.

Lista de intrebari

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:24:19 +0000

De ce, din cand in cand, in viata, trebuie sa facem ceva? Ceea ce ‘trebuie’! Nu ceea ce vrem… De ce, la un moment dat, trebuie sa ne maturizam? De ce trebuie sa ne asumam responsabilitati? De ce unii au voie si altii nu? Nici nu conteaza ce-au aia voie. Altii n-au. E suficient. Cine a stabilit ce ai si ce nu ai voie? Si cine i-a confirmat deciziile? Cine e in masura sa-mi spuna mie ce trebuie sa fac si ce nu? Si de ce altcineva mi-ar spune gresit? De ce legaturile de sange creaza si relatii de obligativitate? Si de ce anii in plus inseamna drepturi in plus? Nu se poate ca unii oameni, uneori (nu toti si nu tot timpul, sa fim rezonabili) sa ia decizii de capul lor? Exista oameni care fac ceea ce simt si sunt, in acelasi timp, incadrati in societate? Si pana la urma, ce inseamna sa fii incadrat in societate? De ce-as fi? Ce avantaje ii aduce unui om sincronizarea cu standardele sociale? Il fac mai placut? Doar banal. Si chiar si daca l-ar face mai placut, mai popular, mai atractiv… il intereseaza? Ce e de preferat? Sa fii placut in societate sau sa te placi pe tine insuti? Pana la ce nivel suntem animale sociale? Cand incepe sa primeze confortul interior, in detrimentul celui exterior? Si, odata ce ti-ai stabilit granita asta, ce drept ar avea cineva sa ti-o critice? Sau sa ti-o mute cu forta? In momentul in care cineva vrea sa-ti mute granita confortului interior si s-o impinga mai spre interior, este agresiune? Esti in razboi? Cum s-ar defini un NATO al confortului interior? Un grup de oameni ale caror granite ale confortului interior nu se suprapun? Nu intra in conflict? Si de ce, chiar si in situatia asta, apare vreun Osama bin Laden social care isi baga avionu’ in confortul tau interior si iti da in cap cu cartea sfanta a manierismului social? De ce se gasesc tot timpul oameni amabili care te sfatuiesc ce e bine? De ce nu te asculta nimeni, niciodata, atunci cand chiar ai avea ceva de spus? Si de ce te asculta atunci cand n-ai nimic de spus? De ce se bucura oamenii cand ai necazuri? Si de ce n-o recunosc? De ce sunt tristi cand iti e bine? Si de ce n-o recunosc? De ce mint oamenii? De ce ne-a transformat societatea in niste prefacuti si in niste mincinosi? De ce nimeni nu recunoaste sincer ca-l doare in cur de restul si se gandeste doar la el? Pentru ca nu e asa? Ne gandim si la altii? Probabil ca da. Cu o mentiune: daca ma gandesc la altii, mie ce-mi iese? Am ceva de castigat din altruism si conformare cu standardele sociale? Si ceea ce am de castigat, e mai mult decat am de pierdut? Daca da, probabil ca putem fi fiinte sociale. In societate. Si de ce mi se pare ca s-au stabilit niste standarde chiar si in materie de punct de echilibru intre ce pierzi si ce castigi? Toata lumea are punctul de echilibru in acelasi loc? Ce poti face daca echilibrul tau e in afara standardelor? Intri in conflict cu toata lumea? Ce pierzi? Ce castigi? Se muta punctul propriu de echilibru daca esti in conflict cu toata lumea? Daca toata lumea e de acord cu punctul tau de echilibru, n-ai nici o problema. Nici o presiune. Daca punctul tau de echilibru e aiurea, in afara acceptabilului dpdv social, toata lumea e impotriva ta. Toti pun presiune. Cata presiune poate duce echilibrul tau? Si la ce nivel de presiune cedeaza? Cu cat echilibrul e mai stabil si tu mai incapatanat si mai rezistent la presiune, cu atat presiunea creste. Iar cand echilibrul se rupe, presiunea fiind foarte mare, te duci dracului cu totul. Exista o limita cand iti dai seama ca daca mai creste presiunea, se va rupe si te duci la vale rau de tot? Si atunci… ce faci? Mai multi punctul de echilibru inspre societate, sa scazi presiunea? Cum e de preferat? Sa faci o concesie mica si sa supravietuiesti sau sa rezisti si sa mori, in cele din urma, strivit? Exista cineva care se uita la tine si intelege lupta ta? Sau toti te privesc si dau din cap intelept, a mustrare, si apasa si mai tare: trebuie sa-l aducem pe calea cea buna! trebuie sa-l dezindividualizam! trebuie sa-l omoram? Who gives a fuck?! Cat timp faci ceea ce trebuie, te poate acuza cineva de rezultate? Eu am facut ceea ce trebuia sa fac! De unde sa stiu ca o sa se intample asa? Ar trebui sa-l intrebati pe cel care a stabilit ce trebuie facut cum de s-a ajuns aici… De ce ma intrebati pe mine? Eu fac ce trebuie, nu gandesc. Si atunci, tu, care esti sub presiune, pe care toti incearca sa te aduca pe calea cea dreapta, ce faci? Cum te aperi? Daca te mai aperi si n-ai murit inca… Incerci sa-l convingi pe fiecare in parte ca ai si tu partea ta de dreptate si de drepturi? Si daca ai argumente solide, in viziunea ta, cum raspunzi la: da, te inteleg, dar in viata mai trebuie sa faci si ce nu-ti place? Intorci spatele si pleci? N-ai unde sa intorci spatele. In spatele tau e alt binevoitor. Si in toate spatele-urile pe care crezi ca le ai, e cate un binevoitor. Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? Ce faci? Bine fac. Tu? Si eu. Ai tai? Bine, si ei. Dar ai tai? Si ei. Si altfel, ce mai zici? Nu mai zic nimic. Pai de ce? Ca m-ati omorat. Cine? Voi. Care noi? Voi, restul, lumea, oamenii de bun simt, cei care tineti la mine si ma sfatuiti de bine. VOI. Bine… Altfel? Toate bune? Da, toate bune. Si, ce mai zici? Nimic. Nu mai zic nimic. Pai de ce? Ca nu mai conteaza. De ce nu mai conteaza? De ce-ar conta? Pentru tine conteaza ce am eu de zis? Ce-ai mah?! Vorbesti tampenii. Da. Tu? Ce mai zici?…

P.S.: Pentru cei apropiati, care ar simti nevoia sa-mi zica o vorba buna, considerand ca am probleme, n-am telefon, n-am messenger, n-am nici pe dracu’. Sunt bine. Voi? Ce mai ziceti?

Prostitutzio in integrum (fiscalis speaking)

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:23:16 +0000

Am executat o sticla de vin. Deci e momentul sa ma exprim liber.

Avand in vedere ca ziua in care legalizarea prostitutiei se apropie vertiginos, in opturi lascive si salturi ludice, m-am gandit sa-mi aduc si eu umila contributie. Nu, nu financiara. Una logistica. De management.

De multe ori mi-am pus problema de ce se discuta de tarifele la curve in termeni de ‘ora’? E atat de relevanta durata din punctul de vedere al clientului? Eu zic ca nu. Importanta e actiunea!

In concluzie, umflu… pieptul si zic: ar trebui instituit un instrument de masura numit kilometraj pentru pizda. De ce sa platesti cu ora daca tu ii dai ca nebunu’ 10 numere in 2 minute?! Acuma… sa ne gandim si la uzura femeii… Vine unu’ si ii executa juma’ de kilometru de pula in juma de ceas. E acelasi lucru cu pensionarul care o tine la povesti 55 de minute din ora platita si dup’aia ii pupa mana? NU!

Deci, kilometraj, tata! Ca la taximetrie! 5 lei pornirea. Ai intrat in camera, ai pus albastrica pe masa. 50 de lei ora de stationare. Ca daca ai chef de povesti, doar n-o sa fie gratis?! Siiii… nu stiu…. 1 leu metrul. Se taxeaza doar dus. Nu si intors. Ca nu suntem in afara orasului… Problema care apare in cazul tarifului tip taxi e lungimea organului. Daca o are de neam prost, da de trei ori din cur si a facut metrul. Si vine un parlit de japonez care da la buci de lesina si face juma’ de metru intr-o ora. Avem o problema.

Solutia ar fi un coeficient de corectie. De tip discount sau adaos. Inainte sa intre la maciuci, clientul prezinta un certificat medical, contrasemnat de un laborator de metrologie si masuratori autorizate, care sa precizeze lungimea penisului. Pe loc, cu ajutorul unui soft specializat, pus la dispozitia pestelui de catre autoritatea fiscala, se calculeaza discountul sau adaosul. Presupunem ca lungimea medie a penisului, publicata de Institutul national de statistica (erectica?), este de 15,5 cm. In urma unui calcul elementar (sa ma mut putin in excel…), fiecare 0,5 cm in sus sau in jos fata de medie reprezinta o diferenta aproximativa de 3% in ceea ce priveste numarul de batai din cur pe metrul de pula executat. Deci, pe cale de consecinta si in baza documentatiei atasate de client, o pula de 17,5 cm, utilizata cu pauze de 1 minut la fiecare 5 minute de gimnastica, cu o frecventa de 45 de batai din cur pe minut, vreme de o ora, te duce la urmatoarea cheltuiala:

S = TP + p*n*TS/60 + TM/100*(1+0,03*(LP-LM)/0,5)*LP*NB*(60-p*n)

Unde:

S = cheltuiala respectiva; TP = tarif pornire; p= durata pauzei; n= numarul de pauze; TS = tariful de stationare; TM = tariful pe metru; LP = Lungimea pulii; LM = Lungime medie; NB = Batai pe minut.

Adica fix 454,33 lei. Pare mult? Putem combina. Tariful pe metru pentru oral sa fie 2 lei, analul 3 lei/metru? Faceti o combinatie rezonabila de minute de bataie si de pauze si ajungeti la un tarif rezonabil, zic eu…

Dixit!

P.S.: Daca Alina Plugaru e supranumita Regina Porno, mama ei se califica pentru supranumele de Regina Mama porno? Are vreun sotz pe post de Printz Consort Porno? Eniuei… Tarifu’ e tarif. Maxim 5% in plus pe metrul de pula acumulata, spor de titlu nobiliar. Si 50% discount pentru lascivitatea musculaturii vaginale.

Despre sex, numa’ de bine

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:22:03 +0000

Mneatsa,

Nu stiu daca ati remarcat o rubrica pe pagina noastra, numita ‘Da-ne o bere’. Acolo sunt reclame si daca lumea da click, noi castigam bani. Pana acum am strans vreo 10 dolari, deci suntem pe cale sa ne luam chiar vreo 10 beri, daca o sa putem sa scoatem banii astia in vreun fel. Da’ nu asta e ideea… Ideea e o reclama aparuta acolo. In momentul asta, e fix prima in lista.

Controleaza-ti orgasmul

EjaControl te ajuta sa ejaculezi cand vrei tu! Produs garantat 100%

www.EjaControl.ro

Sa si citam cate ceva de pe site-ul cu pricina…

EjaControl este un produs natural din plante medicinale si vitamine, in forma de capsula. Ofera solutionare instanta pentru controlarea ejacularii (premature sau intarziate). Indiferent daca suferiti de ejaculare precoce sau de ejaculare retardata (intarziata), sau doriti doar sa prelungiti actul sexual, produsul ideal pentru dvs este EjaControl. Are o formula speciala care actioneaza rapid in creier si da control 100% barbatului asupra ejacularii. Administrat cu 45-60 de minute inainte de actul sexual, se dizolva repede in organism, si ofera exact ce-si doreste fiecare barbat: control asupra ejacularii, partide sex de lunga durata, cea ce are ca urmare cresterea placerii pentru ambii parteneri sexuali.

Sa incercam sa intelegem… Ca ejacularea precoce este pentru mine un etalon de viteza si mi-ar parea rau sa-si piarda semnificatia… ma rog… trecem peste… Desi… n-o sa mai pot sa zic: ‘Ce zici ce repede m-am intors de la cumparaturi? Sunt mai rapid ca ejacularea precoce!’ Dar… ejacularea retardata?! Cam multe contradictii… S-o luam in ordine inversa. Daca cleentul sufera de ejaculare retardata, e putin probabil sa isi doreasca partide de sex de lunga durata. Suspectez ca da din cur si se intreaba… ‘oare nu se mai termina odata?’ De unde stiu ei ca o partida de lunga durata are ca urmare cresterea placetii pentru ambii parteneri sexuali? Din experienta mea de misogin nerecunoscut… barbatii nu dau doi bani pe durata. Credeti ca in focul actiunii un barbat e preocupat de control si de felul in care combinatia aia naturala de plante medicinale si vitamine ia in stapanire creierul lui si el devine o masina de ejaculat la comanda?! Chiar… Care o fi comanda? Ejac!! ? Si de unde dracu stie el cand e cazul?! Il ajuta tipa?

Oare pastilele astea au efect, asa, de aiurea? Mergi pe strada si vezi o gagica buna… si-ti da prin cap… ar merge o ejaculare… HAP, pastila, viraj dreapta dupa chioscul de ziare, comanda rostita printre dintzi (EJAC, madafaca!!!), pauza scurta (si linistita, la ce zgomot e pe strazi in mod normal) si revenire in trafic, zambitor, cu o privire usor bovina, gata sa recomande oricui EjaControl.

Intrebari imi vin in cap cu duiumul… Daca dai comada de ejaculare si in ultimul moment te razagandesti?! Apesi EjaCtrl+Del? De ce e nevoie de 45-60 de minute inainte de actul sexual? De unde stii cand o sa se intample? Si de ce 45-60? Ai 15 minute marja pentru ejaculare? De unde stiu astia de la EjaControl cat dureaza preludiul?! Daca se pupa cu aia pana trece efectul capsulei? Si de ce se cheama capsula? cappula ce avea?

Oricum, barbatii au o singura chestie in cap, in timpul actului sexual. Oare unde termin?! Nu cand! Credeti ca mai e loc in creierul lui (cine dreaq e LeBrein?!) pentru control si alte ierburi medicinale? UNDE?! UNDE TERMIN!?!??! Medicamentul asta minune e pentru femei. Ala pentru barbati trebuia sa se cheme EjaTarget! Oferim Ejaculare la punct fix. 100% garantat. BULLS EYE!!! sau ma rog… variante… Ochiul soacrei pentru aia insurati, Gura dusmanilor pentru manelisti… etc, etc…

La revedere si ejaculare precisa va doresc domnilor, respectiv retardata, doamnelor… Auzi bre la ei, retardata… Eu nu sufar de ejaculare precoce! Ok, retardatule!

PS: FUCK YOU, RETARDS!! I CUM ON YOUR EJACONTROL PILLS! HAHAHA

Instantanee romanesti

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:20:31 +0000

Mneatsa

Prin natura job-ului pe care il execut in mod platit si fara prea mare entuziasm, bantui. Respectiv, umblu prin tara. Prin mai toata tara. Zilele trecute, ieseam din orasul Targu Neamt spre Suceava. Taman la iesire, pe un damb falnic, se inalta un liceu cu aspect… hmmm…. fara nici un aspect. Arata cam ca o darapanatura spoita. Ce mi-a atras atentia a fost numele liceului. Colegiul tehnic “Ion Creanga”. A trebuit sa trag pe dreapta sa meditez. Oare pe o raza de 50-100 de km in jurul urbei nemtzene nu s-a nascut in ultimii 2000 de ani nici un inginer care sa merite cat de cat o asemenea onoare? Adica… totusi… e colegiu tehnic… TEHNIC! Sau te pomenesti ca specializarile in care sunt scolaritatzi blondutzii din zona sunt atat de indisolubil legate de lumea humuleshteana ca n-au avut de ales?… Sectii si specializari: ‘Legatorie de ceasloave – cu specializarea omorat mushte (an terminal)’; ‘Acordat buhaiuri’; ‘Impletit motocei – an terminal: motocei persani (pentru pisicile cu acelasi nume)’ si, bineinteles, pentru a onora numele patronului spiritual, ‘Zambit la soare – an terminal meteorologie/hidrologie aplicata’.

Deci… sa’nebunesc! Daca un colegiu tehnic se poate numi Ion Creanga, inseamna ca se deschid posibilitati nelimitate… Si chiar si asa, s-ar putea intui macar o legatura vaga intre nume si specializare…

Colegiul Sanitar ‘Mihai Eminescu’ – specializare dermato-venerice.

Liceul Industrial de Masini Unelte ‘Adrian Mutu’ – specializarea Aston Martin, unealta de spart tarla de gagici.

Grupul Scolar pentru Industrie Usoara ‘Traian Basescu’ – specializare confectioner carpete cu rapirea din serai si blugi Pyramid (pour les connaisseurs) (FARA POLITICA!!!).

Colegiul National ‘Laszlo Tokes’ – fara specializare, e suficient ca-i national.

Care este. Cu diverse ocazii voi mai impartasi din minunile patriei noastre dragi. Ceea ce va doresc si dvs, pe aceasta cale virtuala.

Mnalarevedere!

P.S. (ca era sa dau ‘publish’ unui text virgin de injuraturi…) Oare in cate secunde pot ajunge la Mach 3 dupa ce opresc masina in centrul orasului Strehaia si urlu din toata inima “SA-MI SUGA PULA LEO DE LA STREHAIA!!”?

Obzecistii mamii lor (the final cut)

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:18:37 +0000

E in 3 episoade. In masura in care va puteti coordona rationamentul aritmetic cu mouse-ul, incepeti de mai jos, cu primul episod…

Pentru cei dezinteresati: Gabriel Dorbantzu – Hai vino iar in gara noastra mica: ‘Sunt ca o harpa trista/ Uitata intr-o gara’ (Corina Idaho are un covrig cu susan pentru punctul marcat); Savoy – Domnisoara: ‘Daca azi ti-ai cumpara un cerb/ Fara frunze n-as veni la tine’

Milioane de intrebari in legatura cu scriitorii de versuri din perioada anilor obzeci. Ca scriitorii obzecisti sunt altceva, slava Domnului, pare evident. Spicuiesc din gandurile care m-au impresurat in momentele ascultarii semi-evlavioase ale acestor creatii de exceptie ale muzicologiei romanesti ante-revolutionare (sa-mi bag pula, ce elegant ma exprim!):

1. Presupunem prin absurd ca exista un instrumentist roman care calatoreste cu trenul prin tara, tarand dupa el o HARPA! Pe ce traseu a calatorit respectivul in asa fel incat a fost nevoit sa schimbe trenul? Nu stiu daca exista filarmonica sau teatru liric sau opera sau mai stiu eu ce spatiu cu acustica studiata la… Ciulnitza, de exemplu. Dar sa nu fim carcotasi. Calatorea omu’ de la Timisoara la Tulcea si a schimbat trenul in… Ploiesti Sud, sa zicem. OK! OK! Mi-l imaginez coborand din tren in Ploiesti Sud, tragand din tren harpa, lasat pe spate, babe privind cu mana la gura si plasele de rafie intre picioare, pe peron. Chiosc non-stop, bere la pet, cafea la pahar de plastic, vodca la sticla plata de plastic, scandic (majuscula ar fi o onoare deshantzata). Cam cat ar trebui sa bea respectivul interpret de muzica culta sa se imbete in asa hal incat sa-si uite harpa in gara?! Tu sa fii harpist… te urci in tren. Te pipai: telefonul e, portofelul e, sacosa cu camasa cu plastron si papion, e… Parca mai era ceva… SA-MI FUT UNA!!! AM UITAT HARPA PE PERON!!! Pe cale de consecinta, harpa, un instrument prin excelenta sensibil, e trista. Eu sa fiu harpa si sa ma uite porcu’ ala betziv intr-o gara… as avea sufletul frant. Sau macar cateva corzi blegite. Si totusi, este trist in lume…

2. Ai o gagica. Pare normala. Ai suspecta-o de o amicitie conventionala cu… pisicile. Ea, originala, isi ia un cerb. Stupefactie!!! Parea normala. Ce femeie intreaga la cap si-ar cumpara un cerb?! Adica… te afli in fata inexorabilului: iti trebuie un pet. Te duci la pet-shop. Broaste testoase? Mmmmmnu…. Acvariu, trebe schimbata apa, sunt apatice, nu par sa comunice nici macar subliminal… Pesti? Cam aceeasi chestie, chiar daca arata ceva mai rezonabil… Pisici? Sunt rele, neascultatoare si dominatoare, isi tocesc ghearele de mobila… Caine? Lasa par, trebuie scos la plimbare, pureci, zgarda, botnitza, castrat, periat, futut, scamosat… AAAAHHHH!!! Ce dilema!! Si intervine vanzatorul, omniscient si binevoitor: ‘Domnisoara, iazurile fierb, florile decad in serpentine, va rog sa-mi dati voie sa va fac o sugestie. Ultimul boncaluit in materie de pet-fashion la Milano! UN CERB!’ Tipa se lumineaza. Toate problemele de mai sus, cu broaste, pesti, pisici sau caini dispar ca fumul. Cerbul e raspunsul la toate frustrarile mele legate de comunicare, asociere, relatii interpersonale si zoofilie. Si isi ia un cerb. OK…. Trecand peste faptul ca, daca gagica mea si-ar cumpara un cerb, m-as duce EU la un control specializat pe zona de la gat in sus a corpului, ca am fost atat de orb sa ma inhaitez cu nebuna asta…. ce fac?! Ma fac ca nu observ incompatibilitatea cu sanatatea mintala a gagicii mele si ma decid sa fac un gest tandru si impaciuitor, aproape parintesc, si ma duc sa-i vad pet-ul. La casa noua, te duci cu un storcator de fructe, un tirbushon, ceva… La copil mic, cu o jucarie tembela, colorata si zornaitoare, menita sa-i stimuleze simturile micutzului si sa duca simturile parintilor pe culmi pe care nici nu le banuiau a fi in zona tangibilului… La un cerb? Cu ce gura politiei te duci?! Cu o punga de frunze?!?!?!? Presupunem ca idiotul din melodia respectiva nu e brigadier silvic, sa fie priceput la salbaticiuni. E un vac crescut la bloc, decretzel decrepit, imbecilizat de beton si prastii cu bile de rulment. CU TOATE ASTEA!! Imi aduc aminte ca, pe vremea aia, rar calcai intr-o casa care sa n-aiba la loc de cinste, pe peretele cel mai vizibil, sub cuvenita icoana cu candela electrica, O CARPETA. Daca o nimereai pe aia cu rapirea din serai, cu tziganci cu tzatze mov si cai cabratzi epileptic, bateai la usa la vecinul de langa. Si sigur o nimereai pe aia cu cerbii la pascut, cu cabanutza cu lumanare la fereastra in fundal si cu luna plina cu halou rastignita in coltz. Lacul cu valuri firave. & stuff. Elementul relevant: n-am vazut niciodata un cerb ridicat pe picioarele din spate, rozand cu pofta frunze din copaci. Concluzia: daca i-a dus frunze cerbului in loc de iarba, chiar o merita pe cretina aia… Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Si au avut un trofeu de cerb de record mondial, asezat cu evlavie pe un pat de frunze moarte. Si o casa de copii. Idioti, desigur…

Dixit!

P.S.: De ce nu se mai face muzica asa ca altadata? Moculesculeeeee, Tzeiculeeeee, Ioanioneluleeeeeeee!!!!! /me se zbate in chinuri groaznice

Obzecistii mamii lor (reloaded)

lebreanu — Wed, 20 Aug 2008 14:17:21 +0000

fachin’ bec

Context: carciuma de langa iasi. complexul de agrement Ciric. Hotel apatic, fara personalitate. Mobilier visiniu, mocheta portocalie. Restaurant imens, multe mese, toate la fel: rotunde, 8 locuri. Un client: LeBrein. Un SINGUR client in restaurant. Chelnerita, spre 50 de ani, 1,85 m, cel putin 120 de chile, doamna Sandica (conform bonului fiscal, rubrica ‘ospatar’). In ciuda contextului, doamna Sandica serveste ireprosabil, converseaza vioi, are haz, se vede ca a carat afara din carciuma multi betzivi la viata ei, dar a servit si oameni cu sprancene exigente. Surprinzator. Ciorba radautzeana foarte buna, tochitura moldoveneasca peste medie… Siiiii…. vinul Feteasca Neagra de Bucium. Citesc eticheta si decad in admiratie: ‘Soi din partile Moldovei, Feteasca Neagra poate fi considerata fala vinurilor rosii iesene, cu precadere a celor de la Uricani. De un rubiniu deschis (paranteza: culorile astea…), degajand un parfum suav, cu adieri florale, ca vin tanar si amintind de cuisoare si cafea, pe masura maturarii, Feteasca Neagra cultivat pe dealurile Buciumului este in final un vin catifelat, antrenant si prietenos. Este un bun partener al preparatelor din carne si al branzeturilor fermentate.’ Semnat: Oenolog, Prof. univ. (as) dr. ing. Gh. Anghel. NENEEEEEEEEEAAAAAAAAAA!!!! Cati bani ti-au dat oamenii astia pentru tecstul asta?! S-o luam metodic… Putem trece cu ingaduinta peste dealurile Moldovei (hovering recommended), culoare (io tot zic ca-i visina putreda) si aroma suava. Faptul ca in tineretea lui aminteste de cuisoare si cafea… ce sa zic… fara zahar, cu lapte, pls. Aromele astea sunt asa de relative… In primul rand, nenea Anghel ma indoiesc ca a degustat vinul imbuteliat. Probabil ca a balanganit in lumina becului din hrubele Buciumului colectia speciala. Una la mana. Si doi roman de tipar, bold, italic, ma indoiesc ca colegii (cacofonie surprinzator de potrivita pentru a-mi exprima frustrarea) sai oenologi capabili sa adulmece cafeaua, vor adulmeca cafeaua (ha!) din aceleasi sticle. Bine ca nu sunt pedofil. In materie de vinuri ma declar gerontofil convins. Deci: catifelat, antrenant, prietenos, la maturitate. Un complex de calitati care ma duce in pragul unei febre musculare. Catifelat: abdomenul se relaxeaza, mainile aluneca molatec pe langa corpul flasc. Zambet tamp. Antrenant: suge burta, tzopaie semi-isteric. Prietenos: oare ce vrea asta de la mine de e asa prietenos, fara un motiv aparent? Usoara crispare… Oricum… Faptul ca este un bun partener al preparatelor din carne imi inspira ceva incredere. Oricine se ihaiteaza cu carnea e ok. Cat despre branzeturile fermentate… De unde discriminarile astea?! Adica branzeturile nefermentate ce-au?! N-am fost niciodata un branzetolog pasionat, asa ca-mi permit o intrebare imbecila: trecerea de la lapte la branza nu se face prin vreun fel de fermentare? Nu conteaza. Oricum, complex vin. Incarcat de contradictii, aproape la fel de mult ca si doamna Sandica… GATA! Contextul e construit. Sa trecem la subiect… LOL. Cred ca pun post nou pentru subiect… ca deja contextul e prea lung…